Legitima aparare - Cazuistica

[nedumeritu]

Cazul 1.
Legitimă apărare. Provocare. Pătrunderea fără drept într-o locuinţă. Prezumţia de apărare legitimă. Actualitatea atacului

Lovirea repetată, cu urmări mortale, a unei persoane care a pătruns în locuinţa făptuitorului noaptea, prin escaladare şi efracţie, şi a lovit cu băţul în cap pe cel aflat în încăpere, constituie un act de legitimă apărare, potrivit art. 44 alin. (21) C. pen.

Faptul că victima a fost lovită şi pe când încerca să se retragă şi după ce scăpase băţul din mână este irelevant, de vreme ce pericolul nu a încetat, ea putându-se înarma din nou cu unul din parii aflaţi la îndemână.

Completul de 9 judecători, decizia nr. 429 din 3 noiembrie 2003

Prin sentinţa penală nr. 242 din 5 iunie 2001, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută în art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Instanţa a reţinut că, în jurul orei 5 dimineaţa a zilei de 25 septembrie, când încă era întuneric, inculpatul, care locuia singur în casă, a fot trezit din somn de o izbitură în uşa camerei în care dormea.

În momentul deschiderii uşii, inculpatul a văzut în faţa acesteia pe consăteanul său H.I., cunoscut ca o persoană cu purtări violente, având un băţ masiv în mână. La întrebarea inculpatului, cum a intrat în curte, H.I. nu a răspuns, ci l-a lovit de mai multe ori cu băţul în cap. Pentru a se apăra, inculpatul a luat o securice aflată la îndemână cu latul căreia, în momentul când a fost lovit din nou peste cap, inculpatul a lovit pe agresor la întâmplare.

În urma schimbului de lovituri H.I. a scăpat băţul din mână şi s-a retras câtre poarta de intrare în curte. Temându-se că agresorul se va înarma cu unul din parii aflaţi lângă gard, inculpatul l-a urmărit şi ajungându-l lângă poartă, l-a lovit repetat cu latul securicii, după care l-a abandonat şi a mers să anunţe la poliţie cele întâmplate.

Internată în spital, victima a decedat în aceeaşi zi, datorită unui politraumatism cu fracturi costale şi ale antebraţului.

La examenul medical s-a constatat că inculpatul a suferit leziuni la cap vindecabile în 2 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 494 din 12 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, apelul inculpatului a fost respins.

Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul inculpatului prin decizia nr. 2718 din 29 mai 2002 şi a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi la art. 44 alin. (21) C. pen.

Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că achitarea inculpatului este greşită, deoarece inculpatul a continuat să lovească victima şi după ce acţiunea acesteia de a pătrunde fără drept în locuinţă încetase şi se îndrepta spre poartă pentru a părăsi curtea.

Recursul în anulare este nefondat.

Potrivit art. 44 alin. (21) C. pen., introdus prin Legea nr. 169/2001, se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.

Este necontestat că victima a intrat fără drept în curtea casei inculpatului, prin escaladarea gardului, după care a forţat uşa casei încercând să pătrundă în camera în care acesta dormea.

Trezindu-se, pe întuneric, de zgomotul produs prin forţarea uşii în faţa căreia inculpatul, persoană în vârstă, a văzut un bărbat în plină putere, despre care ştia că este violent, el era pus în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, de natură a-i pune persoana într-un grav pericol, care nu a încetat în tot cursul altercaţiei.

Astfel fiind, se constată că achitarea inculpatului este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul în anulare a fost respins.

[nedumeritu]

Completarile importante ar fi:
Ultima modificare adusa art.44 precizeaza ca se prezuma ca este legitima aparare si acela care savarseste
fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin asemenea mijloace
intr-o locuinta, incapere dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea.
Legitima aparare se caracterizeaza prin riposta apararii la un atac.
Actul trebiue sa indeplineasca conditiile prevazute de lege, adica sa fie material, direct, imediat si injust.
Apararea sa fie necesara ( pentru inlaturarea atacului) iar obiectul ei sa se refere la valorile aparate de lege.
Depasirea sau excesul limitei apararii sa fie din cauza unor puternice stari sufletesti (tulburare, temere etc.).

[nedumeritu]

Acum, interesant este cum pune problema in mod disjunct legiuitorul.
Daca in cazul depasirii limitei de autoaparare legea zice in:
In art. 44 alin. (3) C. pen. este reglementat „excesul de aparare” sau „excesul justificat”,
caz frecvent de depasire a limitelor legitimei aparari si asimilat cu legitima aparare,
care are ca principala caracteristica depasirea limitei unei aparari proportionale,
pe fondul tulburarii sau temerii de care a fost stapanit cel care a savarsit fapta pentru a inlatura atacul.

In sfarsit, legea a tine seama si de existenta altor situatii decat cele doua mentionate anterior,
si anume ca in cazul depasirii limitelor apararii cauza acestei depasiri este, de cele mai multe ori,
datorata imprejurarii ca cel atacat nu isi poate da seama exact de natura atacului,
de iminenta acestuia, de gravitatea pericolului, asa incat, tinand seama si de conditia psihica in care a actionat, d
epasirea apararii este oarecum explicabila, in toate cazurile vina primara a acestei depasiri revenind agresorului care,
in mod firesc, va suferi o parte din riscurile comportarii sale.

Asta ar insemna ca de fapt se ia in calcul si notiunea de exces de aparare, exces scuzabil:
Legea socoteste excesul de aparare, atunci cand nu este datorat tulburarii sau temerii, si nu este deci asimilat cu legitima aparare,
ca o circumstanta atenuanta legala, cunoscuta ca „exces scuzabil”, prevazuta in art. 73 lit. a) C. pen.
Excesul scuzabil desemneaza acea riposta exagerata care nu este determinata de starea de tulburare sau temere provocata de atac,
ci eventual de sentimentul de indignare, de manie, de revolta in fata violentei nejustificate.

[nedumeritu]

Cauzele justificative - element nou introdus in CP.

Cauzele Justificative din Noul Cod Penal (art. 18 - 22)
Capitolul al II- lea din Noul Cod Penal este consacrat cauzelor justificative, imprejurari care inlatura cea de-a doua
dintre trasaturile esentiale ale infractiunii – caracterul nejustificat.
Este vorba de imprejurari care opereaza, efectele lor fiind extinse si asupra participantilor.

Art. 18 Dispozitii generale
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca a fost comisa in conditiile
vreuneia dintre cauzele justificative prevazute de lege .
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.

Art. 19 Legitima aparare
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare.
(2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust,
care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
(3) Se prezuma a fi in legitima aparare, in conditiile alin. (2),
acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, fara drept, in timpul noptii,
prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea mijloace .

Art. 20 Starea de necesitate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de necesitate.
(2) Este in stare de necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi inlaturat altfel, viata,
integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general,
daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat.

Art. 21 Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau
in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei obligatii
impusa de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in mod vadit ilegala.

Art. 22 Consimtamantul persoanei vatamate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita cu consimtamantul persoanei vatamate,
daca aceasta putea sa dispuna in mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa in pericol .
(2) Consimtamantul persoanei vatamate nu produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii,
precum si atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia.

[nedumeritu]

In privinta legitimei aparari, au fost avute in vedere atat opiniile exprimate in doctrina cat si
experienta altor legislatii (art. 15 C. pen. elvetian, art. 20 C. pen. spaniol, art. 122-5 C. pen. francez)
si s-a renuntat la conditia pericolului grav generat de atac, gravitatea acestuia si a actiunilor comise
pentru inlaturarea sa fiind apreciate pe terenul proportionalitatii.

Exercitarea unui drept si indeplinirea unei obligatii are aceeasi sfera de cuprindere ca si
„ordinul sau autorizarea legii si comanda autoritatii legitime” consacrata de codul penal din 1936,
reprezentand insa o formulare moderna a acestei cauze justificative, pentru care a optat
majoritatea legislatiilor (art. 20 pct.7 C. pen. spaniol, art. 51 C. pen. italian, art. 36 C. pen. portughez etc.).

In fine, consimtamantul persoanei vatamate a fost prevazut ca o cauza justificativa,
dupa modelul altor legislatii (art. 50 C. pen. italian, art. 38 C. pen. portughez etc.).
Consimtamantul nu va opera insa ca o cauza justificativa in cazul acelor valori sociale de care persoana nu poate dispune,
fie pentru ca nu ii apartin (spre exemplu, consimtamantul unui sot dat pentru ca celalalt sa incheie o noua casatorie nu este valabil,
pentru ca valoarea lezata nu ii apartine), fie pentru ca ar duce la o pierdere totala si ireversibila a valorii sociale
(spre exemplu, consimtamantul dat de victima ca autorul sa ii amputeze un picior, fara a exista o necesitate medicala in acest sens).
De asemenea, consimtamantul nu va produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii,
atunci cand legea ii exclude valoarea justificativa (spre exemplu, in cazul traficului de persoane).

[nedumeritu]

Se precizeaza in Codul Penal si situatiile fortuite.
Astfel, aici se pot asimila situatiile in care armele sau munitia folosita/manuita
sa poata avea defecte ascunse si sa duca la functionare defectuoasa din care sa
rezulte victime / vatamari corporale, accidental.

Cauza care inlatura caracterul penal al faptei,
prevazute in cap. V, t. II, art.47, C. pen., partea generala.
Potrivit legii, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari
care nu putea fi prevazuta (ex.explozia unei grenade din cauza unor saptaturi). Cazul fortuit exclude vinovatia persoanei si
caracterul penal al faptei deoarece actiunea sau inactiunea, care a produs rezultatul periculos, a intrat in concurs cu o forta
straina de cunostiinta si vointa persoanei, intereventia acestei forte imprevizibile (imprejurare, eveniment) dand nastere
unui rezultat pe care faptuitorul nu l-a conceput si nu l-a urmarit.
Cazul fortuit inlatura si raspunderea civila.

Situatii sunt destule, scaparea unei arme pe jos chestie ce duce la descarcarea accidentala, samd.
De gandit si de luat in calcul.

[nedumeritu]

In noul Cod Penal se definesc si cauzele neimputabile.
Redau mai jos pasajele ce ar privi situatiile in care ar putea fi pus
un posesor de arme neletale pentru autoaparare.

Cauzele de neimputabilitate in Noul Cod penal (art. 23 - 30)
Capitolul al III- lea din Noul Cod penal este consacrat cauzelor de neimputabilitate, care inlatura cea de-a treia trasatura esentiala a infractiunii – imputabilitatea.
Cauzele de neimputablitate sunt cauze personale, care nu se rasfrang asupra participantilor, de ele urmand a beneficia doar persoana care a actionat sub imperiul lor.

Art. 23 Dispozitii generale
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala comisa in conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor.

Art. 24 Constrangerea fizica
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

Art. 25 Constrangerea morala
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale,
exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturata in alt mod.

Art. 26 Excesul neimputabil
(1) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de legitima aparare,
care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului.
(2) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana aflata in stare de necesitate,
care nu si-a dat seama, in momentul comiterii faptei, ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Art. 27 Minoritatea faptuitorului
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Art. 28 Iresponsabilitatea
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia,
nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze .

Art. 29 Intoxicatia
Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia,
nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea sa le controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau alte substante psihoactive.

Art. 30 Eroarea
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia,
nu cunostea existenta unei stari, situatii ori imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei .
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei.
(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.
(4) Prevederile alin.(1)–(3) se aplica in mod corespunzator si in cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.
(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei imprejurari care nu putea fi in nici un fel evitata.

Cateva detalii merita a fi comentate aici:
- Introducerea in aceasta categorie – si nu in cea a cauzelor justificative – a excesului justificat de legitima aparare sau stare de necesitate.
Aceasta abordare, acceptata de numeroase sisteme europene – § 33 si 35 C. pen. german, art. 16 alin.(2) si art.18 alin.(2) C. pen elvetian
(forma in vigoare de la 1 ianuarie 2007), art. 33 si 35 C. pen. portughez – se justifica prin aceea ca in respectivele situatii suntem in prezenta unor cauze cu caracter personal,
care nu se rasfrang asupra participantilor, spre deosebire de cauzele justificative.
Daca spre exemplu, doua persoane aflate impreuna comit o fapta in legitima aparare depasind limitele unei aparari proportionale,
insa numai una a actionat sub imperiul unei stari de tulburare, doar aceasta va beneficia de efectele excesului neimputabil,
nu si cea care a depasit limitele apararii in deplina cunostinta de cauza.

- inlocuirea termenului de „betie” utilizat in codul in vigoare cu cel de „intoxicatie”, acesta din urma redand mai fidel si mai corect
din punct de vedere medico-legal continutul respectivei cauze . Termenul este folosit si de alte legislatii (art. 20 pct.2 C. pen. spaniol).

- reglementarea erorii, pe baza clasificarii moderne care distinge intre eroarea asupra elementelor constitutive ale infractiunii
si eroarea asupra caracterului interzis al actului. Aceasta abordare este astazi promovata de numeroase legislatii europene
(§ 16-17 C. pen. german, art. 14 C. pen. spaniol, art. 16-17 C. pen. portughez, art. 13 si 21 C. pen. elvetian, § 8 si 9 C. pen. austriac)
si este in concordanta cu conceptia proiectului privind trasaturile esentiale ale infractiunii. Dispozitiile alin.(1), (2) si (4) ale art. 30
privesc eroarea asupra elementelor constitutive ale infractiunii, eroare care inlatura intentia, ca sub-element al laturii subiective.
Aceasta eroare inlatura si culpa daca este invincibila, respectiv lasa sa subziste raspunderea penala pentru o fapta din culpa daca eroarea este culpabila,
iar fapta este incriminata si in modalitatea respectiva.
Spre exemplu, daca o persoana, dorind sa faca o gluma, indreapta spre o alta persoana o arma pe care o stia neincarcata,
desi in realitate nu era asa, si ucide victima, autorul nu va raspunde pentru o fapta intentionata de omor datorita erorii,
dar va raspunde pentru o ucidere din culpa datorita faptului ca aceasta eroare ii este imputabila.

Aproape ca este instructiv sa lecturezi randuri ca acestea, nu?

[nedumeritu]

Daca privim putin latura istorica a legitimei aparari vom avea surprize serioase.
Prin reglementarea legitimei apărări nu se recunoaşte dreptul de a comite fapta prevăzută de legea penală într-o asemenea împrejurare,
ci că legea penală nu intervine datorită existenţei unor situaţii deosebite, care impun celui care acţionează un anumit comportament ieşit din comun.
Fapta comisă în stare de legitimă apărare nu a fost niciodată pedepsită.

Romanii spuneau că este îngăduit a respinge forţa prin forţă, şi acest drept îl are omul de la natură.
Spunea Cicero:
"Atunci când viaţa noastră e primejduită de silnicia hoţilor sau de armele vrăjmaşilor orice chip ce ne îngăduie scăparea este bun şi cinstit"
Pravila lui Caragea prevedea:
"Cine va omorî apărîndu-şi viaţa de primej¬die nevinovat este..."
La fel şi Pravila lui Vasilelupu:
"Cela ce ucide pre omul cela ce vine asupra lui să-l ucidă nu se va certa niciodată, iară de va merge neştine să ucidă pre cineva si acela îl va întîmpina
şi-l va ucide pre dînsul, atunci să nu se cheme că l-au ucis neştine, ca să dzîcă că s-a ucis singur."

De-a lungul timpului conceptul a evoluat; în doctrină găsim numeroase încercări de identificare a fundamentului acestei categorii juridice;
în funcţie de opiniile exprimate s-au conturat două tipuri de teorii asupra fundamentu¬ lui legitimei apărări, şi anume teoriile subiective şi teoriile obiective.

Potrivit teoriilor subiective (teoria instinctului de conservare şi teoria constrîngerii morale) legitima apărare se fundamentează pe
invincibilitatea instinctului omenesc de apărare în faţa unui atac care îi pune în primejdie viaţa sau integritatea corporală.
Acestea au fost criticate de susţinătorii opinii¬lor după care legitima apărare ar fi un drept, menţionîndu-se şi faptul că ele ignoră caracterul injust al agresiunii.

În cadrul teoriilor obiective (teoria negaţiei injustului, teoria retribuţiei răului prin rău, teoria coliziunii de drepturi şi obligaţii, teoria apărării publice subsidiare,
teoria utilităţii speciale, teoria exerciţiului funcţiei publice, teoria dreptului subiectiv cu caracter public) - legitima apărare este privită ca o cauză obiectivă de justificare,
ce acţionează in tem, acţiunea sa fiind conformă dreptului.
Aceste teorii resping ideea constrângerii psihice şi susţin că legitima apărare ar fi un drept, conferit de lege celui aflat în faţa unui atac.

Deci, în prezenţa unui drept nu se poate vorbi de vinovăţie şi de răspunderea penală a făptuito¬rului.
Aceste teorii, deşi interesante, nu pun în lumină esenţa reală a legitimei apărări şi conţin unele idei care nu pot fi acceptate.
Fundamentul real al înlătu¬rării caracterului penal al faptei, în caz de legitimă apărare, este constrîngerea psihică şi, deci, absenţa vinovăţiei.

Persoana aflată în faţa unei agresiuni, care prezintă pentru ea, pentru altul sau pentru un interes public un pericol grav şi iminent,
este constrînsă să reacţioneze în scopul apărării valorilor sociale ame¬ninţate grav de un atac periculos.
Acesta este şi temeiul înlăturării vinovăţiei şi al caracterului penal al faptei săvârşite în legitimă apărare.

Ei bine, abia aici incepe MAREA MAGARIE.
Daca la noi, in RO, cetatenii sunt impartiti pe clase de "supra-oameni" si "sub-oameni" si doar unii au dreptul la autoaparare cu arme cu glont,
la vecinii nostri, in Republica Moldova legea se prezinta cu totul altfel:

Dreptul la legitima apărare îl au în mod egal toate persoanele, indiferent de pregătirea lor profesională sau specială,
precum şi de situaţia de serviciu, în acest caz fac excepţie de la regula generală persoanele în ale căror atribuţii de serviciu
intră apărarea drepturilor persoanei, a intereselor publice (de pildă, poliţiştii).
Neîndeplinirea acestor obligaţiuni poate avea drept urmare aplicarea sancţiunilor disciplinare sau a pedepselor penale, de pildă,
pentru neglijenţă în serviciu (art. 329 din CP al RM).

În art. 14-17 ale Legii RM cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.1990 sunt stipulate condiţiile şi limitele aplicării forţei,
a mijloacelor speciale şi a ar¬mei de foc de către colaboratorii poliţiei pentru apărarea cetăţenilor şi pentru autoapărare
contra unor atacuri ce constituie un pericol real pentru viaţa sau sănătatea lor, precum şi în alte situaţii stipulate nemijlocit în lege.

Jenant, nu? Cum ne depasesc ei in mentalitate...

Si sa vedeti cum continua:

Nimeni nu este în drept să reproşeze celui ce s-a apărat faptul provocării de daune fizice,
atunci când acesta ar fi putut să-şi apere drepturile prin fuga de la locul incidentului, prin crearea unor obstacole în faţa atacantului etc.
Caracterul activ, ofensiv al legitimei apărări este indicat şi în unele legi, ale căror dispoziţii permit aplicarea armei pentru
înlăturarea unui atac prejudiciabil Legea RM cu privire la arme nr. 110-XIII din 18.05.1994,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 4/43 din 08.09.1994, art. 36-38.

Legitima apărare reprezintă o metodă eficientă de luptă cu criminalitatea. Ea constituie, de asemenea,
o metodă de prevenire a acţiunilor prejudiciabile, întrucît pericolul de a fi omorît sau vătămat corporal nemijlocit
ia locul atentatului de cele mai dese ori intimidează mai mult făptuitorul decît posibilitatea aplicării ulterioare a unei pedepse.

La ei totul are la baza un principiu enuntat in mod simplu si eficace astfel:
Legitima aparare
Noţiunea şi caracterizarea legitimei apărări:
Prin dispoziţiile alin. (1) din art; 24 şi alin. (2) din art. 26 ale Constituţiei Republicii Moldova fiecărei persoane se acordă dreptul la viaţă,
la integritate fizică şi psihică, precum şi dreptul de a reacţiona independent, prin mijloace legitime, la faptele de încălcare a drepturilor şi libertăţilor sale.
(1) Potrivit alin. (1) al art. 36 din CP al RM, nu constituie ifracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare.

De atata jena nici nu mai pot comenta mai mult.
La noi conteaza doar demnitarii, parlamentarii si cei din sistem.
Restul sunt sclavi si trebuie sa se lase manati ca vitele la abator.
Desigur, cum este si firesc, demnitarilor, parlamentarilor si celor din sistem li se
adauga firesc si natural, rudele lor de sange si de mod de aqctiune, interlopii si sociopatii nativi care scapa
de sub orice control al legii. Care lege? Pentru ei nu exista asa ceva!

[nedumeritu]

Si cand te gandesti ca prin martie anul acesta parlamentul incerca o diversiune de genul:
Ca să-şi probeze legitima apărare, românii vor fi obligaţi să demonstreze că agresorul a acţionat
„fără drept, în timpul nopţii, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea mijloace”Iar ca sa puna motz acestui rahat:
Parlamentarii au avizat propunerea „Predoiu” de eliminare din Codul Penal a „tulburării” şi „temerii” celui agresat,
ca justificări pentru o reacţie de autoapărare mai puternică decât nivelul agresiunii ...

Puteti judeca si inguri ca fantasme ii bantuie pe alesii neamului si cat de potriviti sunt ei cu locul unde au ajuns.
Astia nu citesc si nu compara legislatiile celorlalte tari europene.
Legea Comisionului, legea spagii la mana a saptea, sa nu fie depistata in termenul de prescriptie, cam astea sunt
problemele lor.
Iar extractia lor din mentalitatea Ceka, le picura in sange sistematic, minut de minut legea de baza:
"poporul nu trebuie sa aiba acces la arme, altfel nu il controlezi".
Stalin, Tatuca, ar fi multumit de ei.

[nedumeritu]

Dezbaterile asupra Codului Civil au generat discutii aprinse cu privire la definirea termenilor utilizati in noile prevederi ale proiectului.
Parlamentarii sunt nemultumiti de limitele stabilite in definitia data legitimei aparari.

Articolul 1372 al proiectului de Cod Civil stipula ca nu datoreaza despagubire cel care, in legitima aparare, a cauzat agresorului un prejudiciu.
Totusi alineatul 2 al acestui articol prevedea posibilitatea ca agresorul sa primeasca o indemnizatie adecvata si echitabila daca cel care
a actionat in legitima aparare a depasit limitele unei aparari proportionale, datorita tulburarii sau fricii.
Senatorul PD-L Iulian Urban a cerut eliminarea celui de-al doilea alineat pentru a bloca posibilitatea ca agresorii sa ceara despagubiri de la victimele agresiunii lor.
"Cel care ataca trebuie sa-si asume raspunderea. Noi trebuie sa aparam persoana, trebuie sa aparam proprietatea. Nu se poate sa lasam posibilitatea agresorului de [...].

Deci atacatorul, interlopul, cel ce iti invadeaza proprietatea cu scopuri necurate, se poate alege cu o renta viagera
pe viata daca ii cauzezi oarece vatamare.
Si uite cum sus-pusii nostri isi ajuta confratii in ale privilegiilor, interlopii, sa obtina si ei "pensii" pe specializarea "furturi si devalizari" [deh, colegi de breasla...].
Deh, sa nu fie singuri in bransa, nu?

[dcrist]

SI aici plusez din nou, ce bine e daca nu mai ai cui sa dai despagubiri ca a vrut doar putin sa te agreseze.