1. Trebuie sa-ti cunosti arma, indiferent care este ea. Trebuie sa sti ce precizie ai cu arma si munitia respectiva. La armele cu glont, precizia nu difera in functie de munitie, munitia fiind standardizata. La cauciuc, alta este povestea ...w0lfy wrote:Asta e bine, dar din pacate nu este suficient, pentru ca intr-o situatie reala, nu tragi 10 focuri in 3 minute. Nu stiu ce se permite in poligonul de la UTI si ce nu, dar un antrenament peresupune sa poti angaja din diferite pozitii, static, sau din deplasare, sa reincarci rapid, sa rezolvi rapid incidentele, samd. Daca te antrenezi doar pentru precizie la 10m, nu o sa reusesti sa faci fata intr-o situatie reala de autoaparare.tevez wrote:La concursurile de la UTI e o atmoesferă aşa...ca de meci amical, deci nu e problemă, poţi considera participarea
şi ca un simplu antrenament.
PS: ceea ce spun eu este valabil pentru oamenii care nu au anternament extensiv in folosirea armelor, datorita meseriei pe care o practica. Acesti oameni reprezinta o mare parte din posesorii de arme neletale.
2. Dupa ce iti cunosti arma, atunci poti trece la "un antrenament ce peresupune sa poti angaja din diferite pozitii, static, sau din deplasare, sa reincarci rapid, sa rezolvi rapid incidentele, samd. Daca te antrenezi doar pentru precizie la 10m, nu o sa reusesti sa faci fata intr-o situatie reala de autoaparare". Nimeni nu va lasa un novice in poligon sa faca pe Chuck Noris cand ala nu stie sa tina o arma in mana, etc.
3. Increderea se castiga. Daca instructorul din poligon vede ca te descurci cu tehnicile de baza, se poate trece la antrenamente de tir dinamic, etc.
Se intentiona ca sa se organizeze si concursuri de tir dinamic pentru neletale, dar acolo nu poti lasa pe oricine sa concureze ...
