O optiune pentru arme lise noi – B&P Thrill shock
http://www.baschieri-pellagri.com/en/ca ... index.aspx
le gasiti prezentate in josul paginii iar pe net sunt multe poze cu ele descompuse in componente.
Ce-ar fi nou, eventual deosebit la ele?
Ultimii ani ne-au invatat cu o pleiada de proiectile unice pentru tevi lise, care de care mai laudate pentru distanta nemaipomenita la care sunt eficiente, precizie, penetratie, efect de stop, bla-bla.
Realitatea s-a aratat ca mai mereu un chiar asa roz. Ori pretul e exorbitant, ori performantele sunt supraapreciate.
Majoritatea noutatilor au vrut sa apropie performantele proiectilelor create pentru tevi lise cu ghinturi asadar au marsat pe calea usor, imbracat in plastic, viteza mare. Cu singulare exceptii, gen Brenneke Opal magnum cu ale lui 40 g, mai toti producatorii parca au uitat gramajele “Standard”.
O alta problema destul de des intalnita la posesorii de arme moderne, in calibre magnum sau supermagnum, mai toate cu tevi de diametre mari fata de norma, este precizia deficitara la tragerea cu proiectile unice. Daca problema punctului de impact altul decat cel ochit mai poate fi corectata prin adaugarea unui sistem de ochire suplementar, grupajele foarte largi nu prea merg corectate decat prin cautarea unei munitii care merge mai bine.
Revenind la acest cartus, el se gaseste in magazinele noastre in cal 12 si 20 la pretul modic (pentru un unic) de ~5 lei/buc, in cutii de 10 cartuse (or fi si-n 16 da’ nu le-am vazut) asa ca le-am testat in 12 si 20.
B&P ne-a obisnuit cu calitatea buna spre foarte a cartuselor oferite asa ca nimic de reprosat la partea de “impachetare”, de la cutia eleganta plina de informatii despre produs pana la cartusul in sine, aproape perfect lucrat.
Tuburile au lungimea clasica de 70 mm, rama metalica scurta, sertizate clasic cu buza rulata si lasand la vedere un varfulet ce seamana cu cel de Gualandi.
Proiectilul in sine pare o combinatie de mai multe “clasice” in viata, cu varf de Gualandi, cilindru de Brenneke clasic si corp tip “ceaun” adica avand un mare orificiu central gol in care se infige o bura lunga de plastic cu rol de stabilizare.
Dupa ce zic producatorii, plumbul folosit este unul mediu ca duritate si imbinat cu forma ofera o expansiune foarte rapida pana la aproape dublul diametrului, chiar la viteze mai mici de impact.
Pana aici nimic nou, hai sa vedem ce aduc in plus.
In primul rand niste viteze la care nici nu visau bunicii nostri. In 20 proiectilul are clasicele 24 g dar propulsate la 445 m/s in timp ce in 12 are la fel de clasicele 32 g propulsate la nu mai putin de 500 m/s, adica o combinatie ce se apropie de caracteristicile cartuselor africane de diametre mari.
De retinut ca aceste viteze se obtin prin lucrul la un regim presional mare, 780 bar pentru 20 respectiv 840 pentru 12 si cartusele poarta insciptionata avertizarea de presiune caracteristica magnum-urilor – 1050 bar.
O alta caracterisitica deosebita este diametrul proiectilelor, in mod inuzual inscriptionat pe cutie: 15,9 mm pentru 20 respectiv 18,4 pentru 12, aceste cartuse fiind produse cu dedicatie pentru armele moderne, testate la presiuni mari de lucru si cu diametru mai mare al tevii. In completare pana la eventualii 18,7-18,9 mm ai tevilor si mai largi, forma burei asigura acesteia o functie de piston foarte buna, gen “garnitura de pompa”.
Conform producatorului, proiectilele pot fi trase prin orice fel de soc, chiar din cele mai stranse.
Asadar, mare atentie posesorilor de arme ale tatitlor sau bunicilor – aceste cartuse sunt si mai mari in diametru si mai tari mult decat au fost gandite aceste arme sa traga.
La testul in poligon, pentru 12 am folosit o mixta Blaser 95 cu 30-06 pe glont, teava lisa cu soc 1/2 si luneta 1,5-6x iar pentru 20 o arma cu sistem bolt-action si teava cu inaltator si catare, cu soc ½, care musca 3 Gualandi la 50 m fara mari probleme.
Mixta fusese reglata si ajustata convergenta cu Brenneke exact respectiv EVO. Ziua de teste a fost una cu vreme urata de tot, am tras doar din picioare sprijinit de capota masinii si cu toata luneta prezenta n-am reusit sa obtin grupajele firmei ci undeva in 5-7 cm la 50 m. Brenneke exact a mers ceva mai strans, cam 3-4 cm si cu grupaj perfect suprapus peste EVO al tevii de glont, in timp ce B&P-urile s-au dus 15-20 cm mai sus si mai la stanga. Un factor ce cred ca a contribuit la grupajele mai slabe au fost sigur tragatorii – posesorul armei un pic mai neexperimentat iar eu complet nepotrivit cu arma cu un pat personalizat foarte-foarte lung. In plus, reculul a fost de-a dreptul daramator sau cel putin asa l-am perceput eu. Am tras mereu in serii de unic-glont sau glont-unic si in oricare din variante EVO in 30-06 parea ca un biet 243 pe langa unicele italiene. Posesorul armei a renuntat la munitie si a ramas la Brenneke exact, ca tot era arma perfect reglata la 50 m. Am incercat si cateva focuri la 100 m unde s-a dovedit ca oricare unic de acest fel cade enorm, cei 17-18 cm dati in tabelul producatorului fiind mai degraba 20 cm si peste in conditiile in care EVO statea vanatoreste la +4-5 cm. Ca la multe alte unice de acest fel, unele din gaurile lasate in tinta erau ceva mai ovale, semn al unei stabilizari deficitare pe traiectorie. Urmeaza sa-l incerc mai pe indelete, de data asta dintr-o arma mai potrivita, culcat, suport, etc. Sunt sigur ca tras dintr-o semi cu talpa moderna reculul nu va mai fi atat de suparator.
La testul in 20 am avut parte de o zi calda de tot, suport, pozitie culcat, doar un Soare un pic prea stralucitor pentru aparate mecanice de ochire.
Reculul a fost in limite normale pentru calibru si m-am putut juca linistit, de la 25 la 100 m. Pe arma reglata cu Cheditte Gualandi, B&P-urile au mers cam 15 mai jos si un pic mai la stanga la 25 m si corespunzator la 50 m. Pentru 100 m n-am mai avut catare sa ridic asa ca proiectilele au ajuns exact in pamantul din fata tintei, bine ca si directie dar mult jos. Am reusit un singur dubleu de “muscate” la 50 m cu grupuri relativ constante de 3-5 cm. Surpriza neplacuta a fost ca mai bine de jumate din focuri au sosit in tinta mai putin sau chiar mult de tot pe lat, cu gauri chiar dreptunghiulare nu numa ovale ... chiar daca proiectilele au ajuns in punctul ochit nu prea au ajuns cu varful inainte.
Odata ajuns acasa, la curatarea armei am constatat ca avea un strat de plumb ce a necesitat spirala de otel ca sa-l extraga sub forma de adevarate spanuri. Pentru ca nu mai patisem cam de multisor asa ceva am reluat informatiile si asa am gasit scris pe cutie diametrul proiectilului 18,9 mm. Ei bine, pe teava armei mele statea frumos inscriptionat 18,7 mm, asadar am tras un proiectil mai mare in diametru cu 0,2 mm si cu aproape 1 mm mai gros ca socul armei. Noroc ca rusoaica fiind si cu sistem bolt-action nu s-a plans prea tare. Sincer, nici nu mi-a trecut prin cap sa citesc tot ce scrie pe cutie inainte de testare ... boala de vanator roman.
Inca o data, aviz posesorilor de arme basculante elegante in cal. 20 .... tevile lor au cu cea mai mare probabilitate 15,7 maxim15,8 mm. 15,9 mm au cele ale armelor semi Benelli, proiectilele astea fiind facute aproape cu dedicatie Benelli, la fel ca in calibrul 12 unde Benelli merge pe 18,4 mm la modelele mai noi, cele cu cap rotativ.
In concluzie, dupa mine cred ca aceasta munitie se potriveste ca manusa pe dorintele posesorilor de semi de 12 moderne si care nu vor sa dea faliment cumparand munitii scumpe ca boala (Sauvestre si Dupo sunt de 2-3 ori mai scumpe), cu gramaj clasic de 32 g dar propulsat la o viteza ireala de 500 m/s din care mai raman aproape 400 la 50 m si cu energii demne de glont ..... cu singura conditie a testarii prealabile a punctului de impact si a mentinerii vie in minte a faptului ca nu sunt realmente proiectile gandite sa depaseasca 45-50 m ca eficienta a tirului. Un sistem de ochire dedicat ar face muult bine.
Bascheri - Pellagri Thrill shock
Moderators: Alin C., radu.b, Administrator