Act donatie

[alexstacescu]

Salutari! In curand ma voi alatura si eu grupului celor care poseda arme de autoaparare. Sunt pasionat de mai mult timp de arme dar pana de curand nu am considerat ca a parcurge procesul de autorizare reprezenta o prioritate in fata altor probleme de zi cu zi. Totul s-a schimbat atunci cand un prieten vechi mi-a facut propunerea de a-mi oferi pistolul lui cu gaz. Este un Mauser pe care il detine de cca 5 ani, timp in care nu l-a folosit deloc. Am depus dosarul de autorizare la AEST Constanta si vineri ma voi prezenta pentru ridicarea autorizatiei de achizitionare.
As dori sa va intreb care este procedura transferului dreptului de proprietate asupra armei prin act de donatie. Din ceea ce am citit in Regimul armelor pot face acest act dupa ridicarea autorizatiei, dar nu inteleg daca mai este necesar sa ma prezint la armurier, sau merg direct cu actul si arma la AEST. Sunt constient ca metoda uzuala este aceea a contractului de vanzare-cumparare la armurier (uneori donatie mascata), dar datorita faptului ca nu voi achita nimic pe acea arma doresc totusi sa fac acest demers prin notariat.
Sunt un militant pentru drepturile conferite de lege si de aceea ma incapatanez sa parcurg aceasta procedura in pofida cutumei, urmand sa descriu experienta pe larg. Pana acum lucrurile au fost destul de clare cu privire la procedura de autorizare si dosar. Vizita facuta de cei de la Politie acasa a decurs cat se poate de elegant, cu mult profesionalism din partea celor de la Politia Mangalia, orasul de resedinta.
Va multumesc anticipat!
Cu respect, Alexandru Stacescu

[Safe&Sound]

Nu cred ca e vorba de "cutume" aici ci mai degraba de interpretarea diferita ori gresita a unei norme juridice deficitare.
In teorie (lege) se permite transferul proprietatii armei prin acte notariale (donatie, mostenire, vanzare/cumparare). Se schimba lucrurile in practica insa pentru ca pe verso-ul autorizatiei de cumparare a armei exista rubrici ce pot fi completate doar de un armurier autorizat.
In plus, tot in legea 295/2004 actualizata este un text care indica in mod expres ca instrainarea se face printr-un armurier autorizat.
Legea la care ne referim este bine facuta in opinia mea, sunt insa cateva scapari ca cea de mai sus. Pentru acest motiv eu v-as sugera sa va adresati in scris la arme@politiaromana.ro unde cu un mesaj foarte scurt si concis sa le cereti opinia. Va va raspunde seful sau adjunctul sefului serv arme din I.G.P.R. iar opinia lor va avea "rol de indrumare" pentru serviciile teritoriale.

Demersul dv va servi multora, de acum inainte. Spun asta pentru ca de-a lungul anilor am tot auzit aceasta intrebare si anume daca actele notariale sunt suficiente sau trebuie ca instrainarea sa fie perfectata la un armurier autorizat. Din cate stiu toti cei care si-au pus aceasta intrebare au ales pana la urma varianta rapida, la armurier, cu un contract de vanzare cumparare simulat din punct de vedere al pretului armei.

[alexstacescu]

Va multumesc pentru raspuns, voi urma sfatul dvs cu adresa scrisa catre Politie. Azi am incercat sa iau legatura telefonic cu AEST Constanta pentru a intreba dar fara succes, asa ca am sunat la Bucuresti unde mi s-a spus ca pot veni cu actul de donatie si arma la dansii si voi completa ei pe spatele autorizatiei (procedura care ar fi normal sa se aplice si in Constanta). Intr-adevar, nu exista norme metodologice pentru aplicarea aceste metode de transfer al proprietatii, dar as aduce aminte ca in cazul importului de arme legea prevede ca inscrierea pe autorizatie sa se faca de catre organul de Politie Vamala, ceea ce inlatura atributia exclusiva a armurierului si confera anumitor organe ale Politiei atributii in acest sens.
Maine voi reveni cu raspunsul dat de AEST Constanta dupa ce ma voi fi prezentat pentru ridicarea autorizatiei.
Cu respect, Alexandru Stacescu

[alexstacescu]

UPDATE:
M-am prezentat de dimineata la AEST pentru ridicarea autorizatiei dar surpriza... nu este gata. Trecand peste faptul ca acest drum pana in Constanta m-a costat 50 de lei, am pierdut timp pretios pe care as fi putut sa-l valorific. Ma asteptam la un astfel de deznodamant, asa ca am fost cumva pregatit pentru el.
Am intrebat agentul despre procedura care se aplica in cazul actului de donatie dar nu a stiut ce sa imi spuna, sfatuindu-ma sa inchei totusi un contract oneros la armurier. Mie mi se pare extrem de ciudat si deplasat ca un lucrator al Politiei Romane sa imi spuna pe sleau sa il mint cum ca am cumparat o arma, cand defapt eu o primesc gratuit. Nu doresc sa acuz persoana, ci legiuitorul datorita lacunelor legislative care instiga la un asemenea indemn.
Sunt acum mai hotarat ca niciodata sa creez un precedent in acest sens pentru altii in situatia mea. Nu este normal ce se intampla si ceva trebuie sa se schimbe. Astept intre timp raspunsul la solicitarea facuta pe mail catre arme@politiaromana.ro. Voi face si o adresa scrisa catre dansii din partea unei asociatii de aparare a drepturilor civile pe care o reprezint, iar raspunsul va fi piatra de temelie pentru actiunile viitoare.
Cu respect,
Alexandru Stacescu

[tevez]

De apreciat dorinţa de-a face lucrurile aşa cum trebuie şi cum e corect. E posibil să fie mai ieftină operaţiunea prin armurier decât
prin notariat dar e corectă atitudinea: dacă e donaţie, de ce să apară ca vânz.-cumpărare la armurier?
Pentru autorizaţiile de cumpărare se obişnuieşte să se dea un telefon înainte pentru a evita un drum degeaba la serv. arme.

[alexstacescu]

Multumesc pentru sfat. Eu m-am prezentat la data programata si mi s-a spus sa revin in 2 saptamani. Nu ma grabesc, numai bine ca pana atunci poate pun la punct o documentatie cu care sa nu pot fi refuzat la inregistrarea actului de donatie.

[alexstacescu]

Dupa cum era normal sa fie, am primit raspuns favorabil intrebarea trimisa prin email, la sfatul colegului Safe&Sound. Mai concret, mi s-a scris negru pe alb ca trebuie sa ma prezint cu actul de donatie si autorizatia de achizitionare direct la AESP, cu specificatia ca nu este nevoie sa merg la armurier. Am atasat documentul:

[tevez]

Fain. Pentru cei care se vor lovi de aceeaşi problemă va fi foarte util demersul dvs.

[violiv]

Bine ati venit in randul posesorilor de arme!

Ar fi fost mai bine sa intrebati inainte de a purcede la toate demersurile.
Colegul v-a facut un cadou "veninos" .... o jucarioara de care nu poate altfel scapa decat daca gaseste unul mai fraier s-o primeasca in dar sau s-o caseze la politie, caz in care trebe sa alerge el dupa acte.
V-ati ales cu o prostioara construita execrabil si care nu va avea niciodata niciun fel de rol in apararea vietii, sanatatii sau proprietatii dumneavoastra .... asa cum au constatat cateva mii bune de detinatori de asa ceva dupa ce le-a trecut euforia provocata de tinerea mana a ceva ce seamana cu o arma si care acum nu mai stiu cum sa scape de ele. Nici macar de jucat cu ea fara munitie nu-i buna ca s-ar putea sa crape doar de la apasarea tragaciului. De scos din casa n-o s-o scoateti ca mai nicaieri nu te lasa sa intri cu ea si nici in masina nu-i voie s-o lasi.

In schimb, ati fost impins intr-o lunga si laborioasa birocratie, care nu se termina niciodata. Daca nu va face cadou si micul dulapior de pastrare va mai impinge si la alte cheltuieli. In plus, veti fi legal la cheremul politiei, oricand va dori sa va faca o vizita la domiciliu pentru verificarea conditiilor de pastrare a armei si munitiei. Iar peste o vreme, dupa ce o veti uita in dulapior, nici n-o sa stiti cand au trecut 5 ani si va treziti si cu dosar penal pentru expirarea valabilitatii permisului de arma.

Taxa pentru transferul proprietatii la un armurier autorizat este de 100 lei in Constanta si actele dureaza cam 15 minute. Daca gasiti un notar care sa faca actul de donatie pe bani mai putini, puneti si adresa lui ... da' nu cred sa fie.

P.S. in tot raul asta e si un bine: acum aveti permis de arma, ceea ce va face ca achizitiile viitoare sa fie mai facile si puteti sa va orientati catre o arma "adevarata".

[violiv]

Daca nu ma crezi uite aici:
http://www.arw.ro/forum/viewtopic.php?f=10&t=3687

[alexstacescu]

Va multumesc pentru caldurosul "bun-venit, rau ati nimerit". Cunosc destul de bine problematica legala si procedurala in a detine o arma, chiar si una low-end. Am ales aceasta varianta deoarece mi-a oferit posibilitatea procurarii permisului de port-arma cu un cost relativ redus. Intr-adevar, aceasta arma nu ar putea sa salveze pe cineva dintr-o situatie periculoasa, ba chiar ar putea sa o escaladeze.
Ideea de baza a acestui demers a fost aceea a obtinerii permisului (pentru care imi trebuia neaparat o arma), apoi, cand voi considera oportun din p.d.v. financiar, sa achisitionez o arma cu proiectile de cauciuc. Aveam deja un seif conform pentru pastrarea armei.
Referitor la problemele cu trecerea celor 5 ani: Acestea pot aparea la oricine, pentru orice tip de arma. Important este cat de constient este fiecare de rigorile legii, nu ce arma are. In momentul cand am facut acest pas mi-am asumat si faptul ca o data la 5 ani trebuie sa innoiesc permisul.

[Safe&Sound]

Eu as zice ca ati inceput bine, cu un obiect aproape inofensiv dar care este considerat de autoritati si de lege ca fiind o arma veritabila.
Faptul ca e aproape inofensiv, ca si incepator va scoate din zona de pericol, faptul ca intelegeti cum este privit acest obiect de catre lege si autoritati va va crea deprinderi bune in ceea ce priveste uzul, portul, pastrarea. Astea sunt cele trei aspecte la care trebuie sa fiti foarte foarte atent. In plus, un pistol "cu gaz" functioneaza si se dezasambleaza pentru curatare, cu mici diferente, la fel ca orice alt pistol (bile din cauciuc sau glont) iar asta cred eu ca va fi un training bun pentru a va transforma intr-un posesor de arma responsabil si priceput.

Imi permit insa si si eu un mic sfat si anume sa nu ramaneti multa vreme la acest nivel pentru ca asa cum semnala si violiv, e cam mare taraboiul pentru atat de putin, asadar, curand, incercati sa treceti la nivelul urmator. Nivelul urmator poate fi Vanator, colectionar sau daca este cazul sportiv ori instructor in poligonul de tir sportiv.

Ne plangem de o lipsa a "culturii armelor" in randurile conationalilor situatie ce ne creaza noua posesorilor de arme deseori neplaceri si e evident ca acest fapt se va schimba doar prin cresterea numarului de posesori responsabili. Cu cat suntem mai multi, sanatosi la cap si "la cazier", cu atat e mai bine atat pentru noi cat si pentru tara.
Pentru noi, un nou posesor ce pare a fi responsabil nu poate fi decat un lucru imbucurator asa ca va uram SUCCES!

[tevez]

Eu, după principiul canibalilor, încer să văd partea bună: un cetăţean de bună-credinţă şi-a luat legal o armă. Având permis, cel mai probabil
va mai lua şi o alta, mai "serioasă". Cetăţeni oneşti+arme''=linişte şi pace. Cetăţeni din ăilalţi+arme=infracţiuni. Drept urmare ne bucurăm
când cineva se înarmează legal. Ce mi-a plăcut a fost că dl. din topic n-a mers pe varianta comodă, ci a făcut actul aşa cum a vrut, nu cum
i s-a sugerat, n-a mers "cu căciula în mână", vorba lui vikkktor.

[violiv]

Repet: ma bucur ca inca o persoana are inca o arma, chiar daca e numai un simulacru. Permisul e mai important ca arma in sine si deschide o cale spre noi achizitii.

@alexstacescu
Inca o data: bine ai venit printre noi! N-am avut nicio clipa intentia de misto. Am vrut doar sa stii exact cum stau lucrurile.
Si avand in vedere ca tot prin Constanta imi fac veacul, poate ne si auzim, vedem pentru alte discutii lamuritoare sau mai imbarligatoare.

[alexstacescu]

In primul rand imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului. Va multumesc foarte mult pentru interesul acordat topicului, cu atat mai mult cu cat a fost initiat de un novice. Doresc sa mentionez ca daca staruiti destul de mult si va "inarmati" cu raspunsuri oficiale puteti sa achizitionati arma cu act de donatie, in ciuda tuturor impedimentelor.
Sunt posesorul unui Mauser 90 pe care stiu (sper) ca nu il voi folosi niciodata. Pe mine ma fascineaza constructia armei, fiind pasionat de orice "utilaj" care poate fi desfacut sa vad cum functioneaza. Urmatorul pas este achizitia unei arme cu bile de cauciuc. Am citit topicurile si mi-am facut o idee despre ceea ce imi trebuie.
@violiv - stiu ca nu a fost un raspuns rautacios, altfel nu raspundeam Am recunoscut foarte usor buna-intentie, am inteles ca raspunsul tau a fost un "dus de realitate". Cu cea mai mare placere mi-as dori sa ne intalnim, sunt ca un burete de informatii cand vine vorba de subiecte care ma intereseaza.
@ tevez - iti multumesc pentru gandurile bune, sper ca mi-am adus cat de putin contributia pentru posteritate