FORUMIST ARESTAT PE 29 DE ZILE

[Vasea]

Adevarat, romanul e las, e destul de greu sa schimbi mentalitatea asta. Suntem cu totii vinovati schimbarea sta in puterea noastra, e nevoie de initiativa, perseverenta si putin curaj. Daca am fi venit 50 de oameni macar sa protestam asa ca la arestarea lui Dan Diaconescu, poate se mai gindeau unii si altii ca s-ar putea sa le sara in cap lumea, dar daca stam pe margine nu se rezolva nimic. Ar trebui sa ne solidarizam sa luam atitudine, sa protestam la fiecare nedreptate.

[Emanuel]

Comparatia e proasta, ideea e buna.

[haiosu]

Comparatia e proasta, ideea e buna.

o fi ideea buna. romsdc-ul a avut multe idei bune, insa nu a avut sustinatorii necesari. poate se va schimba cate ceva, dar nu stiu cand! inca asteptam membrii...la noi, in anda...

[tevez]

Eu cred c-o să-mi fac o asociaţie a celor care aşteaptă de la alţii să le reprezinte drepturile, să se lupte cu guvernanţii,
cu sistemul etc. şi să culeagă roadele. În 3 luni depăşesc nr. de membri de la celelalte asociaţii de profil.

[Abigor_iq]

Asociatia Populara Asteptacii Comozi din Romania

[nedumeritu]

Asociatia Populara Asteptacii Comozi din Romania

Eu indraznesc sa te completez si spun:
Asociatia Populara Asteptacii Comozi Uniti din Romania
Asta pentru ca denumirea sa fie mai usor de retinut in forma ei contrasa:
A.P.A.C.U.R.

[tevez]

Exact ce spuneam.

[haiosu]

Exact ce spuneam.

eee... aceasi marie cu alta palarie. nu fi suparat ca altfel vine tata popa si taie nasul...mai draga

[bond008]

Dupa parerea mea ar trebui sa se modifice legea referitoare la autoapaare, este invechita si facuta in favoarea agresorilor, legea trebuie schimbata astfel incat noi, oamenii cinstiti sa putem sa ne aparam fara teama ca intram in puscarie dupa ce unu, doi etc ne ataca ne bat si noi tragem in ei aparandu-ne viata impotriva infractiunii. Pana in acest moment asociatia a luat o astfe atitudine si daca da care a fost raspunsul handicapatilor de la putere???(ciolan)

[haiosu]

Dupa parerea mea ar trebui sa se modifice legea referitoare la autoapaare, este invechita si facuta in favoarea agresorilor, legea trebuie schimbata astfel incat noi, oamenii cinstiti sa putem sa ne aparam fara teama ca intram in puscarie dupa ce unu, doi etc ne ataca ne bat si noi tragem in ei aparandu-ne viata impotriva infractiunii. Pana in acest moment asociatia a luat o astfe atitudine si daca da care a fost raspunsul handicapatilor de la putere???(ciolan)

din pacate nu e vorba de legea armelor, ci de codul penal...

[bond008]

Tocmai, chiar daca legea armelor este cat de cat bine facuta exista lacune in legea autoapararii, aici este problema, aici ar trebui modificata legislatia in vigoare, sa nu existe o discordanta intre legea armelor si cea a autoapararii. Legea in care se specifica proprietatea privata si autoapararea nu sunt complete si sunt facute pentru infractori. Cand legiutorul va gandi in interesul cetateanului???? In UE si in lume proprietatea su autoapararea este sfanta pe cand la noi...vai de mama noastra

[haiosu]

colega...mie imi scapa ceva.
care e legea aia a autoapararii?!? da-mi si mie numarul si anul aparitiei ei, te rog. ca sa vorbim pe concret.

[bond008]

Pai vezi??? Oricum, exista pe undeva prin lege despre autoaparare persoanei, nu stiu pe unde dar exista, poate exista cineva mai informat decat mine in materie de legislatie, pazajul nu este prea mare dar exista dar este incomplet si insignifiant fata de ce inseamna intradevar autoapararea si in plus este incomplet si foarte interpretabil. Este chiar si in uzul de arma dar si prin alte legi. Toate sunt doar pasaje si nu sunt o lege doar pentru autoaparare si protejarea proprietatii private. Ar fi trebuit sa fie dar nu exista. Noul cod din cate stiu are ceva dar ar trebui sa caut. Daca este cineva care stie mai la obiect il rog sa ne spuna.

[haiosu]

Pai vezi??? Oricum, exista pe undeva prin lege despre autoaparare persoanei, nu stiu pe unde dar exista, poate exista cineva mai informat decat mine in materie de legislatie, pazajul nu este prea mare dar exista dar este incomplet si insignifiant fata de ce inseamna intradevar autoapararea si in plus este incomplet si foarte interpretabil. Este chiar si in uzul de arma dar si prin alte legi. Toate sunt doar pasaje si nu sunt o lege doar pentru autoaparare si protejarea proprietatii private. Ar fi trebuit sa fie dar nu exista. Noul cod din cate stiu are ceva dar ar trebui sa caut. Daca este cineva care stie mai la obiect il rog sa ne spuna.

tati, nu am vrut sa fiu dur, dar esti complet paralel si te bagi in discutii aiurea. autoapararea este legiferata prin mai multe legi, dar cel mai al draq este codul penal, cum sa zic...multumiri pe aceasta cale si micului titulescu si la inca cativa. legea armelor e alta treaba.
din cauza unora ca tine nu merge treaba, si cand romsdc a incercat sa faca ceva in privinta legii armelor, singurul raspuns din partea multora a fost doar o ridicare din umeri...toti ar vrea numai tunuri si kalash-uri, insa ceva concret, schimbari realistice si pas cu pas...oha!
si va mirati de ce nu merge treaba in romania, de ce o mana de cretini va schimba viata numai in rau!
pune mana pe legi, citeste, documenteaza-te, pune intrebari la obiect, concrete! te vor ajuta oameni care se pricep...numai eu stiu vre-o 2 si amandoi implicati in romsdc! si asta e doar inceputul... insa nu va fi pentru toti, nu va fi pt "pistolari", cocalari, tzepari, lichele samd. stiu ca esti pasionat, ai mai incercat tu ceva, idee buna insa fara finalitate...
cauta sprijin, ofera sprijinul tau, si poate, cine stie...
pana atunci, chiar daca unora nu le place, le spun: invatati, invatati si iar invatati
de ce?!? pentru ca printre altele, in romanica nu suntem absolviti de necunoasterea legii... si asta costa! de multe ori transcris in ani grei de puscarie. ceea ce nu ne dorim si nu dorim la nimeni!

[BARTHY 2]

Pai vezi??? Oricum, exista pe undeva prin lege despre autoaparare persoanei, nu stiu pe unde dar exista, poate exista cineva mai informat decat mine in materie de legislatie, pazajul nu este prea mare dar exista dar este incomplet si insignifiant fata de ce inseamna intradevar autoapararea si in plus este incomplet si foarte interpretabil. Este chiar si in uzul de arma dar si prin alte legi. Toate sunt doar pasaje si nu sunt o lege doar pentru autoaparare si protejarea proprietatii private. Ar fi trebuit sa fie dar nu exista. Noul cod din cate stiu are ceva dar ar trebui sa caut. Daca este cineva care stie mai la obiect il rog sa ne spuna.

Uite ce spune legea despre autoaparare

Iti voi reda mai jos, extrasul din Codul Penal Roman referitor la problema asta si ceva pareri ale unor specialisti :

CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
ART. 17
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
Infracţiune este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.
Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
ART. 18
Pericolul social al faptei
Faptă care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
ART. 18^1
Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplică una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91.
ART. 19
Vinovăţia
Vinovăţie există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.
1. Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
2. Fapta este săvârşită din culpă când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Fapta constând într-o acţiune săvârşită din culpă constituie infracţiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.
Fapta constând într-o inacţiune constituie infracţiune fie că este săvârşită cu intenţie, fie din culpă, afară de cazul când legea sancţionează numai săvârşirea ei cu intenţie.
...............................................................................
CAP. 5
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
ART. 44
Legitima apărare
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.
(2) Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
(2^1) Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
(3) Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
ART. 45
Starea de necesitate
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de necesitate.
Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc.
Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

_ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ __ _ _ _ __ _ _ _ _

Legiuitorul noului C.p a considerat ca nu toate cauzele care inlatura caracterul penal al faptei (art. 44 – 51 C.p) au la baza lipsa vinovatiei, asa cum s-a sustinut in doctrina penala pana in prezent. Din acest motiv legiuitorul noului C.p a grupat legitima aparare, starea de necesitate, ordinul legii si comanda autoritatii legitime, si consimtamantul victimei, ca fiind cauze justificative. Prin urmare, suntem in prezenta cauzelor justificative atunci cand legea penala permite in mod exceptional savarsirea unor fapte pe care chiar ea le interzice, iar autorul cand le comite, poate spune “feci sed, iure feci” (am facut, dar cu drept am facut); de ex., legea interzice omorul si-l pedepseste;totusi ea ii permite omului sa-si apere viata chiar ucigand o alta persoana (legitima aparare). Prin urmare, in conceptia noului C.p, fapta aceluia care-l omoara pe agresor pentru a-si apara propria viata, este justificata, iar pe cale de consecinta, o asemenea fapta nu va fi pedepsita.

a) Legitima aparare
Intrebarea care s-a pus dintotdeauna a fost: care este explicatia ca nu constituie infrcatiune fapta savarsita in legitima aparare. De-a lungul istoriei dreptului penal, s-au dat mai multe explicatii. In conceptia scolii pozitiviste, legitima aparare era socotita drept un act de justitie sociala. Intr-o alta opinie, legitima aparare apara dreptul contra injustitiei. Cicero afirma ca intr-un pericol social iminent, declansat prin viclesug sau violenta, sub pumnalul lacomiei sau al maniei, orice mijloc de aparare este legitim. Intr-o alta opinie, legitima aparare este considerata ca un drept al al unei persoane de a riposta in fata unei agresiuni.

Explicand legitima aparare, I. Tanoviceanu (1912) spunea ca “oamenii in societate trebuie sa fie aparati de stat impotriva agresiunilor nedrepte. Cand cineva este lovit sau ucis, societatea trebuie sa-l pedepseasca pe agresor. Cand insa forta sociala este absenta, si nu-l poate proteja pe individul atacat, acesta are dreptul de a se proteja singur. In acest caz, fapta in aparare nu reprezinta un act de revolta impotriva societatii (o nesupunere), ci ajuta societatea in mentinerea ordinii, impiedicand pe agresor sa comita o noua infractiune. Este chiar in interesul societatii ca apararea legitima sa se exercite cat mai des”.

Argumentele aduse in sprijinul legitimei aparari sunt foarte variate. Kant a sustinut ca legitima aparare nu este justa, insa trebuie sa ramana nepedepsita, fiindca “izvoraste din necesitate, iar legea nu poate avea nici o influenta acolo unde intervine necesitatea”. Fuerbach: “legitima aparare e indreptatita de facultatea pe care o are fiecare cetatean de a-si relua drepturile concedate de el societatii si de a se apara singur contra unui atac injust, atunci cand societatea nu-i poate acorda asistenta”. Puffendorf: “nepedepsirea faptelor savarsite in stare de legitima aparare se datoreaza tulburarii sufletesti in care se afla cel atacat, tulburare care-l face sa-si piarda uzul ratiunii si sa devina iresponsabil”. Hegel considerand orice agresiune ca o negatie a ordinii juridice, apreciaza ca “legitima aparare este justa si nu poate fi pedepsita, fiindca ea este reactiunea contra negatiei dreptului”. Von Burri: “statul are interes ca dreptul cel mai important sa fie salvat” si considera ca “prin insusi faptul agresiunii, dreptul agresoruluis-a micsoratsi deci dreptul celui atacat fiind superior, legitima aparare devine justa”. Carara: “legitima aparare este o reactie contra injustului, reactie care nu e decat o intregire a ordinii juridice”. Manzini: “legitima aparare nu-si poate gasi justificarea decat in ideea de necesitate juridiceste recunoscuta, necesitate care produce efecte juridice in caz de agresiune injusta, ori de cate ori statul nu poate apara pe cetateni”. Enrico Ferri: “legitima aparare, nefiind o actiune izvorata din motive antisociale, ci un act de justitie sociala, cel ce a lucrat sub imperiul legitimei aparai nu se releva ca o natura periculoasa, si ca atare, contra sa, nu este necesar a se interveni cu masuri represive”.

Nu faptul ca atacul este nedrept, justifica legitima aparare, ci imprejurarea ca un pericol de neinlaturat ameninta pe cel amenintat. Prin urmare, ceea ce trebuie pus la baza justificarii impunitatii legitimei aparari, este pericolul care constrange pe cineva sa reactioneze prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Acest pericol face ca omul sa lucreze condus de un “animus”, adica de un element imaterial, deosebit de acela cerut pentru existenta ilicitului penal.

Legitima aparare nu constituie un drept si nici cel putin o simpla autorizare eventuala din partea legii pentru a savarsi o fapta prevazuta de legea penala. Un individ atacat nu se apara fiindca legea ii permite sau ca el se crede titularul unui asemenea drept, ci pentru ca intervine instinctul de conservare al speciei umane.

Legea penala (in cazul legitimei aparari), nu poate autoriza uciderea unui agresor. Dimpotriva, cand legea penala lasa in afara ilicitului penal un fapt oarecare (ex., omorarea agresorului), ea nu creaza un drept la savarsirea acelui fapt, ci recunoaste numai ca incidenta legii penale nu are ratiune de a cadea asupra acelui fapt. Prin urmare, cand legea penala nu intelege sa reprime faptele savarsite in legitima aparare, nu acorda niste drepturi speciale destinatarilor legii penale, ci doar recunoaste in plan juridic anumite situatii de fapt pe care le aseaza in afara ilicitului penal, ea neintelegand a lega consecinte juridice de astfel de situatii. Legea penala nu poate, si nu trebuie sa creeze drepturi care sa permita savarsirea unor actiune ilicite d.p.d.v penal, pentru ca intotdeauna, unde exista ilicit penal, trebuie sa intervina si represiunea. Dreptul la impunitate nu-l poate avea nimeni atunci cand fapta savarsita corespunde cazurilor in care represiunea e inlaturata prin lege sau provin fie din iresponsabilitatea autorului actiunii, fie din cauza ca acea actiune nu corespunde unui ilicit penal.

Se stie ca la frontiera dintre ilicitul penal si faptele nesusceptibile de represiune, se gasesc fapte care prin complexitatea lor, pot da nastere la indoiala. De aceea, legiuitorul penal, introducand cauzele justificative si cele care inlatura caracterul penal, a tinut sa arate ca anumite fapte savarsite in anumite imprejurari nu apartin ilicitului penal, si ca atare nu produc consecinte juridice penale, necazand sub incidenta represiunii penale. Aceste situatii sunt cele prevazute in art. 18-20 C.p (proiect).

Legitima aparare nu este un drept, si la fel ca si in cazul starii de necesitate, este o situatie juridiceste consfintita, sub imperiul careia, faptele savarsite nu au caracter de ilicit penal. Apararea fiind legitima, fapta savarsita pentru apararea vietii a ramas nepedepsita in toate timpurile si a fost consfintita in cele mai vechi legislatii => “legitima aparare nu are istorie”.

In legile lui Manu este prevazuta legitima aparare. La fel si Platon, recunoaste legitima aparare in anumite situatii. In dreptul roman sunt prevazute numeroase texte. Penalistii sec. XVI s-au preocupat intens de legitima aparare, insa tratau aceasta institutie ca o cauza de nepedepsire.

E prevazuta si in vechea legislatie romaneasca , in Pravila lui Caragea: “cine va omori aparandu-si viata de primejdie, nevinovat este”.

Parerea este ca victima unei agresiuni chiar daca ar putea sa fuga din fata pericolului, nu este datoare a face acest lucru, ci poate reactiona contra agresorului fiind ocrotita de legitima aparare.
( Ionas P.Ioan Daniel )