Steyr Mannlicher Pro Hunter

Prezentarea detaliata a caracteristicilor armelor de vanatoare comercializate de Arrow Int.

Moderators: Alin C., radu.b, Administrator

Post Reply
violiv
Posts: 484
Joined: Thu Jul 13, 2006 10:09 am
Location: Constanta

Steyr Mannlicher Pro Hunter

Post by violiv »

Styer-Mannlicher ProHunter

http://www.steyr-mannlicher.com/en/hunt ... ro-hunter/

SBS = safe bolt sistem. Este ultimul model al firmei Steyr, lansat in 1996 şi primul model ce duce în mileniul III vechiul nume Steyr-Mannlicher.
Revenind la tradiţia firmei, modelul este o lungă înşiruire de soluţii tehnice inovatoare, o mecanică foarte complexă, calitate excepţională a prelucrării şi siguranţă absolută în utilizare culminând cu o precizie deosebită totul pentru a oferi o armă perfect adaptată vânatorului.
Arma este oferită într-o întreagă gamă constructivă, pornind de la utilitara Pro-Hunter şi terminând cu variante foarte luxoase ce permit schimbarea facilă a ţevilor de diferite calibre.
Varianta în discuţie – Pro Hunter – intră în categoria armelor moderne, perfect adaptate necesităţilor dar care au renunţat în parte la latura estetică tradiţională şi atât de îndrăgită de mulţi vânători.
Prima impresie este marcată de linia extrem de fluidă a armei, de la talpa patului la garda trăgaciului şi până la varful ţevii arma îngustându-se continuu. Ţeava pare mult mai lungă decât cei 60 cm reali (şi nu 56 cm ca la marea majoritate a armelor pentru calibrele standard) şi întreaga armă capătă o linie deosebită pentru că practic nu există nicăieri muchii drepte. Toate îmbinările între linii sunt cursive, în arce de cerc cu rază mare, cu treceri line peste muchii şi îmbinări. Garda trăgaciului este armonios îmbinată cu liniile armei iar magazia este complet integrată în pat. Frapează linia dreaptă a patului, prea puţin obisnuită ochiului european, ca şi înalţimea obrăzarului, aproape în linie cu ţeava, fără nicio cocoaşă germană. La fel de neobişnuită este crosa armei, cu un pistolet foarte amplu şi distinct, care aproape că dă nota caracteristică armei. Patul se inspiră mult din cel al modelului SSG 69, cu note foarte bune din partea trăgătorilor de precizie pentru configuraţia perfect adaptată tragerilor de precizie folosind sisteme optice de ochire dar şi pentru aparenta simplitate constructivă şi a desenului.
Contactul fizic cu arma iscă următoarea surpriză – nici vorbă de plasticul obişnuit la construcţia multor paturi ieftine ci o structura extrem de dură, ce dă senzaţia de rocă la atingere. Suprafaţa neregulată nu reuşeşte să îndulcească această senzaţie de rezistenţă deosebită. Forma particulară a ţevii, de hexagon spiral, perfect finisată si chiar strălucitoare deşi brunajul se vrea mat opreşte privirea. O epolare scurtă convinge şi obrazul că înalţimea obrăzarului e numa bună pentru vizarea prin lunetă: practic e destul de dificil să poţi coborâ ochiul către aparatele de ochire mecanice şi e şi mai dificil să tragi folosindu-le. Cred că sunt puse pe armă mai mult ca un tribut către tradiţie decât pentru a fi folosite.
Am ales pentru teste o variantă în calibrul 30-06, fără aparate de ochire mecanice dar dotată din fabrică cu baze Weaver pentru montajul facil al opticii; o altă concesie pentru piaţa americană dar şi o mare facilitate pentru cumpărătorul european. De altfel, este prima armă din istoria firmei ce foloseşte un profil superior de culată şi o distanţă între găurile filetate la fel ca la o armă americană - Browning A-Bolt, armă cu care poate interschimba monturile dacă cele originale par prea scumpe. Firma oferă şi o montură rapidă de concepţie proprie, lansată cu multă vreme în urmă pe modelul precedent.

Fără a se lăuda în prospect cu o precizie deosebită şi fără garanţii în acest sens din partea producătorului, arma este clar construită pentru precizie dar fără compromiterea manevrabilităţii şi cu destinaţia vânătoare evidentă în orice trăsătură.
Masa de circa 3300 g ca şi distribuţia excelentă a acesteia o fac foarte uşoară la purtat. Faptul ca nu există muchii evidente permite portul armei spijinită pe antebraţ ca şi epolarea rapidă din această poziţie pentru că nu există niciun colţ care să se agaţe de îmbrăcăminte.
Pusă pe cântar pe bucăţi arma relevă o împărţire aproape egală între pat şi mecanică – 1500 g respectiv 1800 g.
Luată la bani mărunţi descoperă uşor unele din secrete, altele sunt mai greu de evidenţiat şi numai acţionarea repetată a comenzilor şi studiul lanţurilor cinematice relevă ingeniozitatea constructorului şi rolul componentelor. Dincolo de prelucrarea excelentă este însă destul de evidentă dorinţa producătorului de a menţine costurile de fabricaţie cât se poate de mici pentru un preţ final accesibil.

Patul
Este realizat dintr-un material sintetic modern, sculptura interioară se potriveşte perfect cu metalul iar la nivelul şuruburilor de legătură cu sistemul este întărit cu stâlpi de aliaj metalic uşor. Cum nu există o piesă inferioară separată, garda trăgaciului şi suportul magaziei sunt sculptate direct în pat aşa că o inserţie metalică la acest nivel era absolut necesară.
Patul concentreză masa în partea posterioară contrabalansând lungimea ţevii. Ulucul este suficient de larg pentru o priză perfectă înaintea magaziei apoi se subţiază progresiv. Şi demontat de pe armă păstrează aceeaşi impresie de soliditate, departe de senzaţia de coajă resimţită la multe alte arme moderne. Deşi sintetic, nu face deloc rabat la calitate şi este la înălţimea altor realizări mult mai lăudate. Este prevăzut cu suporţi pentru ataşarea curelei.
Talpa este din cauciuc cu mare putere de amortizare iar între pat şi talpă pot fi interpuse distanţiere de grosimi diferite pentru ajustarea lungimii patului.

Image

Image

Sistemul
Inima armei este sistemul SBS, patent propriu al firmei. Culata este de tip tubular, închisă superior, prevăzută cu fereastră de ejecţie îngustă pe laterala dreaptă. Este realizată prin frezare din plin dintr-o bară iniţială de otel forjat iar prelucrarea impresionează prin acurateţe şi minuţiozitate – practic nu există zone ascunse care să fi scăpat de finisare şi să prezinte urme ale prelucrării primare. Profilul exterior este simplu şi fluid şi doar la partea inferioară primeşte piese anti-recul, suportul magaziei şi ansamblul trăgaci. În partea anterioară şi inferioară este fixată piesa anti-recul, asamblată la nivelul a două frezări transversale în culată şi fixată de armă cu un şurub special, prevăzut cu filet si în exterior pentru fixarea de culată şi în interior ce serveşte ca sprijin şurubului anterior de fixare a culatei în pat.
Pe faţa superioară, anterior şi posterior sunt practicate câte trei orificii filetate dispuse în linie pentru montarea bazelor.
Anterior este fixată ţeava armei.

Image

Image

La interior, culata este perfect cilindrică, excelent slefuită şi se termină anterior cu zona de înzăvorâre, cuiul lui Pepelea al sistemului.
Închizătorul este clasic, cilindric – rotativ. Tot în manieră clasică este realizat dintr-o singură piesă de otel inox, perfect cilindrică, prevăzută la exterior cu şanţuri longitudinale cu rol de a acumula eventualele impurităţi şi a asigura funcţionarea şi în condiţii vitrege având în vedere că toleranţele la prelucrare sunt infime şi închizătorul intră absolut fest în culată, fără niciun pic de joc. La partea anterioară sunt practicate patru nuturi de înzăvorâre, dispuse pe două rânduri la 180 grade. Capul inchizătorului îmbracă baza cartuşului. Extractorul este sub formă de gheară de dimensiune generoasă iar ejectorul este de tip activ, un piston încărcat de un arc puternic.

Image

Image

Mânerul închizătorului este clasicul în formă de “mâner de cuţit de unt”, inventat odată cu modelul Mannlicher-Schönauer dar cu o formă un pic stilizată. Este suficient de mare cât să poate fi manevrat uşor şi cu mănuşi dar suficient de mic cât să nu strice deloc linia armei şi să nu agaţe involuntar.

Image

Image

Sistemul SBS se remarcă prin prezenţa unei bucşe mobile de oţel plasată în culată imediat înapoia nuturilor de înzăvorâre. Primele două nuturi de înzăvorâre ale închizătorului se angrenează normal în lăcaşele corespunzătoare din culată dar a doua pereche de nuturi se angrenează cu această bucşă ce este rotită în momentul închiderii armei sigilând practic spaţiul din spatele nuturilor. “Sigilând” nu este deloc o exagerare căci prelucrarea este atât de precisă încât cu închizătorul închis în gol, fără tub cartuş, se poate realiza vid în ţeavă aspirând pe la gura ţevii. Rolul acestui sigiliu este de a nu lăsa niciun pic din gazele de ardere să fie eliminate către trăgător, chiar şi în eventualitatea nedorită că un tub crapă sau se trage cu ţeava accidental obstruată. Tot în acest scop este practicat un orificiu de eliminare a gazelor preluate de la nivelul capului închizătorului plasat pe laterala dreaptă anterioară a închizătorului. Deşi arma are nuturile dispuse la 180 grade şi ar necesita teoretic o manevrare a închizătorului de 90 grade, printr-un artificiu tehnic necesită doar 60 grade rotaţie pentru deschidere respectiv închidere.
violiv
Posts: 484
Joined: Thu Jul 13, 2006 10:09 am
Location: Constanta

Re: Steyr Mannlicher Pro Hunter

Post by violiv »

În interiorul corpului închizătorului este plasat sistemul de percuţie. Dacă pâna aici totul este simplu şi logic, sistemul de percuţie este o adevărată uzină. Pentru că sistemul clasic de armare la deschidere însumează în acest timp şi forţa necesară comprimării arcului percutorului şi cea necesară extragerii tubului cartuş tras, cele mai multe din armele ce folosesc acest sistem necesită o forţă sporită la manevrare rezultând un închizător neplăcut de manevrat. Inginerii de la Steyr au redus forţa necesară deschiderii armei după foc adoptând un sistem complicat de arcuri separate de planuri înclinate, însirate pe un număr nedefinit de piese ce compun percutorul. În practică se dovedeşte extrem de eficient, închizătorul manevrându-se foarte uşor cu sau fără arc comprimat.
Percutorul are vârful fin, rotunjit, loveşte capsa suficient de energic ca să percute şi vechi muniţii militare şi se reamarcă printr-o cursă relativ scurtă şi uşoară – declanşarea nu produce şocuri violente armei şi n-o mişcă de pe ţintă.
În schimb, mecanismul este atât de complicat şi de dificil de reglat încât demontarea, montarea şi tarajul se pot realiza numai pe banc dedicat în uzină sau în ateliere ale firmei. Avertismentul trecut în cartea tehnică cum că nu trebuie umblat acolo este demn de luat în considerare. Personal nu am apreciat acest lucru, un închizător la fel de uşor de folosit existând şi la alte arme iar etalonul actual în domeniu – Tikka – foloseşte un număr pe sfert de piese asamblate extrem de simplu şi la îndemâna oricui de demontat, curăţat şi remontat.

Tragaciul şi siguranţa
Continuă linia de eficienţă şi complexitate a percutorului. Sunt montate împreună într-o carcasă de plastic fixată la partea inferioară şi posterioară a culatei. Siguranţa este un model particular, plasată pe armă în poziţie asemănătoare celei de la armele basculante şi are trei poziţii: împinsă complet spre înapoi (impropriu spus împinsă pentru că de fapt este vorba de un sector de cerc ce se roteşte) blochează atât trăgaciul cât şi închizătorul în poziţie închisă. Mai mult, cu siguranţa în această poziţie, mânerul închizătorului coboară încă aproximativ 15 grade iar mişcarea pune în imposibilitate fizică percutorul să atingă capsa cartuşului chiar daca arma s-ar declanşa accidental în urma unei căderi de la înalţime – aşadar, siguranţă absolută în repaus. În această poziţie siguranţa este blocată de prezenţa unui mic pin ce necesită a fi comprimat pentru ca siguranţa să poată fi impinsă în poziţia intermediară. În această a doua poziţie este blocat doar trăgaciul, închizătorul poate fi manevrat şi arma descărcată în deplină siguranţă. A treia poziţie, cea mai anterioară, permite executarea focului. Suplimentar arma este prevăzută şi cu o siguranţă pasivă ce impiedică percuţia dacă este imperfect închisă.
Trăgaciul armei este prevăzut cu accelerator de tip francez, activat prin împingerea trăgaciului spre înainte, posibil numai când piedica este în poziţia foc şi poate fi dezactivat prin aducerea siguranţei în poziţia intermediară. Trăgaciul simplu declanşează sec după o cursă minusculă la o greutate de circa 1,5 kg, perfect utilizabil şi aşa chiar pentru trageri de precizie. Cu acceleratorul activat focul pleacă la atingerea trăgaciului la reglajul minim dar poate fi setat pentru o forţă de circa 400 grame la maxim.

Image

Image

Magazia
Este realizată din plastic, cartuşele fiind dispuse pe verticală. Este fixată ferm în patul armei, într-un lăcaş realizat tot din plastic şi fixat la partea inferioară a culatei. Clasic pentru armele Steyr, este păstrată modalitatea de eliberare a magaziei prin apăsarea a două butoane laterale plasate la mijlocul acesteia. Se extrage şi inseră efectiv cu un deget, indiferent de gradul de umplere sau poziţia închizătorului.

Image

Pe armă a fost montată cu inele Leupold fixe o lunetă Kahles 2,5-10x50 cu reticul german modificat plasat în primul plan focal. Pentru teste s-au folosit o sumedenie de muniţii de diferite gramaje si producători, mai scumpe sau mai ieftine.
Odată lăsate la o parte detaliile tehnice, punctele forte dar şi punctele mai puţin plăcute rămâne doar plăcerea trasului cu arma. Patul drept aşează ochiul aproape perfect în dreptul ocularului şi preia reculul perfect liniar – arma nu sare de ţeavă nici măcar un centimetru şi poţi urmări efectiv drumul glonţului spre ţintă la magnificaţii de 3-4x ale lunetei. Talpa suficient de înaltă permite trageri şi din poziţia culcat fără mare efort iar ţeava trimite proiectil după proiectil exact unde zice ochiul că trebuie s-ajungă. Fiind o armă “bine făcută” a manifestat o predilecţie deosebită pentru muniţia “bine făcută”, atât la propriu căt şi la figurat. Proiectilele de 9,7 g nu grupează deosebit în schimb, de la 11 g în sus se pot obţine constant grupaje de 3-5 focuri de sub 1,5 cm măsuraţi între centre dacă se folosşte muniţie de bună calitate şi intervalele între focuri nu sunt foarte scurte. Date fiind originile germanice comune este de înţeles preferinţa pentru muniţiile fabricate de RWS-Geco dar nici Winchester sau Norma nu se descurcă rău şi chiar cartuşe ieftine stau liniştit în 3 cm grupaj. Fiind o ţeavă subţire se încălzeşte uşor şi tragerea unei serii rapide de focuri largeşte grupajul de la al treilea foc dar nu mai mult de dublul idealului obţinut la tras temperat în schimb poziţia focurilor pe ţintă nu se modifică odată cu schimbarea temperaturii ţevii.

Image

Image

De apreciat în mod deosebit este constanţa cu care trimite proiectile de gramaje si fabricanţi diferiţi în aproximativ acelaşi loc. Mai mult de 10 sorturi de muniţie testate se dispun într-un maxim de 10-10 cm şi este foarte uşor posibilă găsirea a 3-4 feluri de muniţie de gramaje şi utilizări diferite care să ajungă în aceeaşi cutie de chibrite la 100 m. În plus, rare sunt situaţiile în care ţeava să necesite focuri de trecere de la o muniţie la alta pentru a scoate tot ce poate. Din aceste puncte de vedere este foarte avantajoasă pentru folosirea la vânătoare pentru că permite efectiv folosirea simultană a cel puţin două-trei feluri de muniţie fără reglaje ale opticii şi verificări speciale.
Este o armă cu o ţeavă „iute”, vitezele obţinute la cronograf fiind în ton cu cele declarate de producătorii muniţiilor testate, foarte puţin peste.

Image

Mi-a fost milă să testez funcţionarea armei cu diverse impurităţi strecurate în culată.
La testul de tragere rapidă din picioare fără sprijin arma dovedeşte că poate face faţă şi unei semi-automate datorită manevrării line şi fluide a închizătorului. Am întâmpinat totuşi o problemă: datorită culatei şi închizătorului foarte lungi, construite ca pentru calibre magnum, cât şi a ejectorului activ ce aruncă tubul tras imediat ce marginea anterioară a acestuia ajunge în dreptul ferestrei de ejecţie, există tendinţa trăgătorului de a nu retrage complet închizătorul până la finele cursei odată ce tubul gol a zburat, situaţie în care nu se poate prelua un cartuş nou din magazie şi arma este închisă în gol. Pentru că tot ansamblul funcţionează foarte uşor este aproape imposibil sa realizezi rapid că nu ai preluat un cartuş din magazie şi percuţi în gol. Problema este mai mult a utilizatorului decât a armei şi am întâlnit-o şi la alte mărci ce folosesc o singură lungime de culată pentru calibre diferite ca lungime dar dispare după puţin sau mai mult antrenament însă e bine de reţinut pentru situaţiile când eşti nevoit să dublezi rapid focul.

Concluziile mele
Pro
– o armă construită special pentru vânătoare, pentru a face viaţa trăgătorului cât mai uşoară,
– masă judicios aleasă ce îmbină o manevrabilitate sporită cu o gestionare eficace a reculului
– pat sintetic deosebit cu o poziţie excelentă a capului şi stabilitate bună la foc
– echilibru perfect al armei iar adăugarea unui sistem optic de ochire nu-l modifică
– precizie de top, realmente o arma subMOA, chiar 1/2 MOA cu muniţii selecţionate
– constanţă deosebită a ţevii atât la diferenţe de temperatură cât şi la muniţii diferite
– trăgaci fin şi accelerator real
– siguranţă deosebită în exploatare atât în condiţii normale cât şi la eventuale incidente nedorite
– prelucrare şi finisări excelente
– funcţionare fără cusur

Contra
- inutil de complicat sistemul de dare a focului – tragaciul şi percutorul conţin atât de multe piese, angrenaje, pârghii de legătură şi necesită atâtea taraje încât este realmente imposibil să le dezasamblezi pe genunchi – nu spun că este indicat să faci asta în fiecare zi dar în caz că ai cumva nevoie, aşa ceva nu se poate realiza decât în atelierele autorizate ale firmei
- patul neobişnuit de lung pentru armele actuale şi pistoletul de dimensiuni mari şi plasat la distanţă mare de tragaci o fac potrivită pentru persoane de peste 185 cm, cu mâini mari şi degete lungi
- o contradicţie între sistemele mecanice deosebite, aspectul general al armei şi impresia de ieftin cu orice preţ când ajungi să vezi ce se ascunde în locurile mai puţin vizibile
o culată realizată la lungime magnum şi pentru calibrele normale
o partea posterioară a închizătorului, carcasa mecanismului trăgaci ca şi unele piese din interior precum şi magazia şi carcasa magaziei realizate din plastic
o piesa antirecul fixată cu şurub de culată
Din păcate, economia de piaţă îşi spune cuvântul chiar şi în cazul Steyr şi posibilitatea de a avea o armă precisă şi manevrabilă, foarte bine executată şi la un preţ decent se plăteşte pe undeva.

Concluzia fericitului posesor (aflat la a şasea carabină într-un interval de peste zece ani, după un întreg sezon şi circa 80 de cartuşe trase, timp în care a dovedit că poate trimite oricând un proiectil într-o cutie de chibrite la 100 m) = arma ideală.
Post Reply