Pentru cei care inca n-o stiu, este vorba de o arma basculanta cu o singura teava. Rusii o ofera atat cu teava lisa cat si cu teava ghintuita, in calibrele 20/70-76, 16/70 si 12/70-76 respectiv o seama din cele mai frecvente calibre de glont, de la 222 si 223 Remington pana la 45-70 trecand prin 243 W, 270 W, 308 W, 30-06 si 9,3x74 ca si in calibrele traditionale "sovietice" 7,62x39 si 7,62x54 R. Exista si posibilitatea teoretica de a comanda arma cu tevi de schimb. In practica, niciodata n-au fost comercializate la noi astfel de combinatii.
Toate armele folosesc o aceeasi bascula frezata din plin dintr-un bloc de otel. Pe de o parte bascula este suficient de mare in dimensiuni ca sa cuprinda bine o teava de 12 si de solida ca sa reziste la energiile calibrelor mari, pe de alta parte este supradimensionata si relativ grea atunci cand arma este in calibre micute.
Mecanica este extrem de simpla, folosind pentru percutie un sistem cu percutor axial actionat de un cocos intern propulsat de un arc spiral posterior; la randul lui cocosul este legat de un tragaci simplu, in maniera foarte apropiata de a revolverelor single-action. Fiabilitate aproape fara griji dar necesita o forta de actionare relativ mare a tragaciului la asta adaugandu-se si prelucrarea destul de imperfecta a fetelor de contact ale pieselor in miscare.
Pentru inzavorare foloseste un alt sistem clasic: un singur carlig sub teava este mentinut in pozitie de un zavor din bascula. Profilul carligului este in unghi ascutit si la fel al zavorului - maniera mai putin obisnuita dar care ofera o auto-compensare pe masura ce acestea se uzeaza. Ca fapt divers, un prieten a vrut sa vada cand incepe sa joace si a reusit sa traga peste 4000 focuri in calibrul 308 W ca s-o faca sa zdrangane un pic, asadar fara griji dinspre partea inzavorarii.
Tot in bascula sunt montate si comenzile armei: tragaciul, siguranta si parghia de comanda a dezavorarii si armarii-dezarmarii cocosului.
Tragaciul poate fi de forme diferite iar cursa si actionarea acestuia pot diferi de la arma la arma. Siguranta este de tip transversal, plasata in spatele tragaciului si care blocheaza numai tragaciul atunci cand este actionata. Caracteristica acestei arme este parghia ciudata ce permite dezavorarea. Este plasata in spatele garzii tragaciului, de lungime suficienta cat sa se sprijine bine aratatorul si mediusul si se actioneaza strangand-o catre uluc. In cursul acestei miscari este retras zavorul si arma poate fi franta. Tot in cursul acestei miscari este impins spre inapoi si cocosul realizand armarea. Pentru inchidere arma trebe actionata destul de energic, in special in perioada de rodaj.
O caracteristica importanta a armei este posibilitatea dezactivarii cocosului, chiar cu arma incarcata si inchisa, cu o manevra simpla si fara riscuri: se strange de levier, se apasa tragaciul si se elibereaza usor levierul - arma ramane inchisa si dezarmata. Cocosul nu mai este mentinut in pozitie armata si revine in pozitia de repaus. Pozitia de repaus este aleasa in asa fel incat cocosul sa stea retras la circa 2 mm de capatul posterior al percutorului si nu exista nicio posibilitate ca percutorul sa fie actionat de cocos indiferent de ce accidente ar putea suferi arma, cocosul fiind fixat in aceasta pozitie chiar de arcul percutor. Numai si numai atunci cand pleaca din pozitie complet armat si cand tragaciul este apasat cocosul poate lovi percutorul si sa produca percutia. Armarea cocosului cu arma inchisa se face strangand inca o data levierul (dar fara a mai apasa tragaciul) apoi eliberandu-l...cat se poate de brutal, nu condus, cel putin la armele mai noi.
Arma este dotata cu inca o siguranta suplimentara impotriva percutiei cu inchizatorul imperfect inchis - daca zavorul nu se angreneaza complet in lacasul din carligul de sub teava, partea posterioara a acestuia ramane in drumul cocosului astfel incat acesta nu poate ajunge la percutor chiar eliberat de tragaci si impins de arcul percutor. Din punct de vedere al sigurantei este cel putin la nivelul armelor germane foarte celebre. Asa cum vine din fabrica arma respecta conditiile americane de siguranta: armata si inchisa nu percuta daca pica de la 1,5 m pe o suprafata dura indiferent de pozitia in care atinge solul. Accidente pot apare numai si numai daca posesorul, gresit inspirat de mecanica aparent foarte putin complexa, intervine asupra tragaciului si cocosului pentru a face tragaciul mai usor.
IN NICIUN CAZ NU SE VA INTERVENI ASUPRA LOR PRIN INDEPARTAREA DE MATERIAL
Din fabrica arma vine cu un tragaci cu doua curse, prima mai lunga sau mai scurta functie de model si norocul posesorului si a doua scurta si tare, uneori mai neta, uneori foarte imprevizibila.
Slefuirea foarte atenta si discreta a fetelor de lucru ale tragaciului si cocosului cu hartie abraziva foarte fina (granulatie 1500-2000) reduce imediat agatarile tragaciului si-l face mult mai controlabil, distinctia intre curse devine neta cum foarte net devine si pragul imediat inaintea declansarii. Nu se va interveni nicicum prin indepartare de material care sa reduca suprafata de angajare intre nuca tragaciului si cocos sau sa modifice unghiurile fetelor de lucru. Normal, fetele de contact sunt de circa 4/2 mm dar extrem de usor se poate gresi tragaciul devenind foarte instabil si expunand proprietarul la riscuri majore: arma poate percuta la socuri minore sau chiar la inchidere. La fel, este total contraindicat sa se reduca sarcina arcului lamelar ce tine in pozitie nuca tragaciului.
Pe fata superioara a basculei, in spatele tevii, este un mic orificiu prin care proemina un mic stift numai cand cocosul este armat- indicatorul tactil de cocos armat - ce ofera posibilitatea tragatorului sa stie si cu ochii inchisi daca arma este armata sau nu.
In spatele blocului basculei este fixat patul, in maniera la fel de traditional ruseasca, cu un surub longitudinal. Accesul la el este ingradit de talpa patului, fixata de pat cu doua suruburi de lemn. Odata acestea desfacute se scoate simplu, in axul longitudinal al armei, patul din bascula si accesul este complet la mecanism.
Teava armei este fixata intr-un monobloc frezat din plin. Acesta se articuleaza cu bascula, este prevazut cu un carlig pentru inzavorare si cu inca un carlig mai micut, plasat pe o prelungire anterioara, pentru angrenarea cu ulucul. Pentru a mentine pretul mic, rusii folosesc un acelasi monobloc pentru toate tevile montate pe arma. Este numa bun pentru o teava de calibrul 12 dar este supradimensionat pentru calibrele mai mici lise ca si pentru cele de glont. Tevile sunt fixate in monobloc prin sudura (cel mai probabil cositorite) iar cele de glont necesita si o bucsa intermediara intre monobloc si teava propriu-zisa. Nu-i o solutie tocmai eleganta dar e ieftina. Cu exceptia unui mic punct in care zona corespunzatoare carligului ce fixeaza ulucul se sprijina pe teava, teava este complet flotanta, in cazul tevilor ghintuite.
Tevile sunt obtinute prin rotoforjare la rece, procedeu clasic si care da tevi de uniformitate constructiva buna dar care necesita tratament termic ulterior obtinerii apoi corectarea eventualelor tensiuni. Suprafata exterioara a tevilor este neteda la tevile lise si prevazute cu 8 fete spiralate de-a lungul tevii, "urmele" trecerii prin masina cu ciocane in cursul roto-forjarii la rece. Aspectul este putin obisnuit dar nu chiar inuzual (CZ in varianta Ebony Edition si Steyr-Manlicher le au la fel).
Tevile lise sunt prevazute cu un mic bumb cu rol de catare plasat imediat in apropierea gurii tevii iar tevile ghintuite cu inaltator tip lama crestata reglabil in derivatie si catare tip lama longitudinala reglabila in elevatie.
Gura tevii este prevazuta cu o coroana de tip vanatoresc, adancita conic intr-o maniera personala rusilor si destul de aproximativ finisata.
La nivelul camerei cartusului, ascunsa intr-o mica frezare, se gaseste o mica gheruta extractoare, prevazuta cu un pic minuscul incarcat de un arculet astfel incat este posibila extractia cartuselor cu sant caracterisitice calibrelor pentru carabine cu inchizator cilindric. Tevile lise pot fi prevezute cu axtractor sau cu ejector, situatie in care ejectorul poate fi decuplat dupa fiecare armare de la un butonas plasat pe partea inferioara a ulucului. Cartusele cu sant sunt scoase cam 1 cm din camera apoi se scot complet cu mana...destul de anevoios la calibrele foarte micute.
Deasupra camerei cartusului, monoblocul este frezat longitudinal in "coada de randunica" cu latimea de 11 mm. Dimensiunea este complet inuzuala pentru arme de acest gen, acest model de sina fiind apanajul armelor cu aer comprimat. Ca urmare, montajul unei lunete se loveste de problema sistemelor de montare: cele intr-adevar solide si care rezista fara probleme costa aproape jumate din pretul armei iar cele ieftine (de care piata e plina) nu rezista nici la cele mai micute calibre. Variante de montaj:
Tevile lise sunt cromate dur la interior, tevile ghintuite nu...trebuie ingrijite cu ceva mai multa atentie.
Tevile lise pot fi prevazute cu soc fix - de obicei 1/2 = *** = M - sau cu socuri mobile, acelesi ca pentru celelalte arme ale firmei.
Ulucul este o piesa de lemn cu o forma mai ciudata, mult mai lat decat grosimea tevii dar care ofera o priza foarte buna mainii ce-l sustine. Se fixeaza in partea inferioara a tevii si anterioara a basculei si se demonteaza simplu, fiind mentinut in pozitie de un zavor actionat de o parghie plasata la mijlocul ulucului. La armele cu tevi lise este croit un pic diferit si chiar in situatia de vis in care s-ar livra cu tevi de schimb in diverse combinatii, fiecare teava vine cu ulucul ei.
Armele exista in mai multe variante de finisare, pe piata noastra fiind intalnite arme cu pat si uluc sintetic sau de lemn.
Varianta cu pat sintetic este de preferat, la fel ca si la MP 153 rusii importand patul de la o firma italiana specializata. "Plasticul" este de buna calitate, forma si dimensiunile potrivite mai oricarui tragator chiar daca arma este construita pentru a fi ambidextra. Priza pe uluc si crosa pistolet a patului este foarte comoda, ferma si permite controlul perfect al armei.
Varianta cu pat din esenta ieftina (de obicei fag) este dotata cu un pat asemanator dimensional cu cel din plastic dar prelucrat la limita acceptabilitatii. In general lemnul este slabut calitativ, moale, suge umezeala din atmosfera si sufera modificari de forma si angulatii de-a lungul timpului. Permite ochirea pe aparatele mecanice de ochire dar este mult prea inclinat in jos pentru orice luneta ar fi montata pe arma.
Exista si o varianta ceva mai luxoasa, prevazuta cu un pat de lemn de nuc, cu forma diferita la lise si carabine, cu obrazar inaltut la carabina astfel incat nu se mai poate ochi pe "mecanice" dar nu suficient de inalt cat sa permita o pozitie perfecta pentru tras pe luneta. Oricum, in eventualitatea ca arma se doreste a fi folosita cu luneta este cel mai indicat, chiar si cel sintetic necesitand adaugarea unui obrazar suplimentar destul de inalt.
Pentru lise, varianta mai luxoasa presupune patul din lemn de nuc dar si dotarea tevii cu o sina obisnuita la armele cu tevi lise ceea ce face ochirea mult mai facila.
Toate piesele metalice sunt brunate adanc. Nuantele difera in functie de model si de norocul posesorului, de la albastru inchis lucios la negru mat. Brunajul este suficient de gros cat sa acopere miile de imperfectiuni la finisarea chiar si fetelor exterioare dar si o protectie relativ buna la intemperii. Exista si variante cu bascula nichelata sau cromata. In general, finisajul partilor metalice e un pic mai bun la variantele cu pat de nuc dar nu este o regula.
Cu o lungime totala de un pic peste 1 m in cazul celor cu tevi ghintuite si 10 cm mai mult pentru cele cu tevi lise arma este realmente scurta ceea ce-i confera o manevrabilitate sporita. Masa variaza intre 2900 si 3100 g functie de calibru si tipul patului ceea ce este destul de mult pentru o basculanta cu o singura teava lisa dar la limita ca sa ofere un recul suportabil chiar si in calibre rele sau chiar cu incarcaturi magnum.
La fabricatia acestor arme "factorul uman" intervine in mare masura, majoritatea fituirilor necesare in angrenajele metalice fiind realizate manual. Imprecherea a bascule cu tevi diferite poate fi imposibila sau posibila dar imperfect de aceea rusii nu livreaza sub niciun motiv tevi suplimentare pentru o arma deja vanduta. E foarte posibil sa se intalneasca arma la care aparent sa fie interschimbabile tevile dar este foarte indicat sa nu se faca astfel de experimente.
Precizia armelor variaza functie de calibru si de norocul posesorului.
Calibrele gen 223 R sau 243 W sunt pretentioase la munitie (gramaj si calitatea fabricatiei) si este aproape imposibil sa le faci sa traga bine cu munitie ieftinioara. Mai toate tevile prefera munitia de buna calitate pentru performanta maxima dar aceste doua calibre merg perfect numai cu RWS din cele mai scumpe. Rusii garanteaza in prospect ca armele nu trag mai raspandit de 95 mm...ceea ce este enorm pentru o carabina moderna si nici n-aveti vreo sansa sa va fie inlocuita arma pe motiv ca trage stramb pentru ca rusii chiar respecta ce spun. Cu un pic de efort, cam pentru oricare se poate gasi o munitie cu care sa traga la nivel de 2,5-3 cm grupaj la 100 m, iar unele pot chiar mai bine. Calibre ca 270 W sau 30-06 sunt ceva mai privilegiate si am vazut model in 30-06 care tragea grupaje de 3-4 cm la 200 m cu munitie ieftina de tot. Ca parere generala, tevile prefera proiectile din gama mijlocie-mica de mase a fiecarui calibru dar nu este o regula si pot fi si exceptii.
Arma vine insotita de un mic manual de utilizare. Desi doar in limba rusa si engleza este unul din cele mai bune manuale citite de mine in ultima vreme, chiar instructiv si care iti spune de la A la Z ce poti face cu arma, cum s-o utilizezi si s-o ingrijesti, cum se demonteaza la nivel primar si chiar cu indicatii "de armurier".
Ca modele de ales?
- 222 R cu care pot trage precis chiar si copii sau vanatorite mai putin dotati fizic, precizie foarte buna, munitie buna la pret decent, eficienta incontestabila la speciile pentru care este indicata. In plus, permite achizitia unei lunete ceva mai ieftinioara, reculul fiind realmente infim.....daca se gaseste si in varianta cu pat de nuc atunci poate fi si o arma eleganta.
- ca si carabina "universala" modelul in 30-06 mi se pare la limita posibilitatii de a-l stapani. In calibrul 270 W devine o arma mult mai docila, mai placuta la recul si mai blanda si cu tragatorii si cu lunetele. Dupa mine ar fi cea mai buna alegere a unei arme in acest calibru, mai ales in varianta cu pat sintetic.
- varianta cu teava lisa ca alegere ideala ar fi cea in calibrul 16, cu un echilibru si compromis aproape perfect intre manevrabilitate, masa, recul, eficienta, placere a trasului.
) aparatele de ochire mecanice si am ajustat prelungirea anterioara a basculei sa nu mai atinga teava.
